23 de ani...
A mai trecut un an din viata mea...
23 de ani...ma simt ciudat, dar nu la modul negativ.
Mi se pare ca am ajuns la aceasta varsta si nu am reusit sa duc la indeplinire nimic care sa conteze cu adevarat pentru mine. Pe plan profesional, nu pot spune ca sunt multumita. Nu simt ca am gasit o pasiune pentru care sa imi dedic cea mai mare parte a timpului si sa o fructific, ca sa iasa ceva bun din ea...Dar na, hai sa spunem lucrurilor pe nume. As putea spune ca sunt lenesa, dar simt ca nu e chiar atat...cred ca e mai degraba dezamagirea pe care o simt inauntrul meu, care nu ma lasa sa ma ocup de ceva constant...ma apuc de un lucru si dupa scurt timp, am si uitat de el...
As vrea sa pot fi mai hotarata, mai pozitiva. Sa nu ma mai afund in gandurile care ma macina...lipsa banilor, lipsa unui job placut, care sa ma faca sa cred ca voi putea sa avansez in viitor si nu raman intr-un punct mort, lipsa partenerului, care este in alt oras, destul de departe.
Eu sunt genul de persoana care, desi imi doresc sa ma descurc pe cont propriu, simt ca nu voi reusi, cu atatea ganduri care ma fac sa nu progresez. Imi doresc sa fiu cat mai aproape de partener, mi-as dori sa ne mutam impreuna cat mai repede, as face pasul asta chiar si acum, dar imi este teama ca nu voi gasi un job in orasul in care el locuieste.
Pot spune ca in perioadele in care ma duc la Cristi in vizita, cu cat stau mai mult, cu atat imi este mai greu sa plec. Si nu imi pot da seama de ce sunt atat de afectata, de ce nu pot fi ca alte persoane, sa ma gandesc ca, desi plec acum inapoi la treburile mele, voi veni iarasi, cat de repede, in vizita.
Toate trairile astea imi fac rau, ma consuma...ma gandesc doar la distanta care este intre mine si el...si daca v-as spune ca mai este aproximativ o luna pana implinim 7 ani de cand suntem impreuna...ce-ati mai zice despre mine? Ca nu sunt in toate mintile probabil...si ca dupa atat timp petrecut impreuna, ar fi trebuit sa fiu mai relaxata..as spune ca aveti dreptate, dar daca atunci cand vine vorba de alte lucruri, eu sunt destul de tare si nu ma consum aproape deloc, cand vine vorba de el, devin extrem de sensibila si ma inchid in mine pentru ca simt ca nu multe persoane ma pot intelege...Cristi nu cred ca ar putea sa inteleaga ce simt, pentru ca pe el nu l-am vazut sa se consume atat. Ce este drept, el este si baiat si la el sta altfel treaba cu emotiile interioare.
Am scris aceste randuri, pentru ca am simtit nevoia sa ma descarc, am tinut prea multe in mine, si imi este mai usor sa astern cuvintele decat sa le vorbesc.
Cred ca asta demonstreaza cat de mult tin eu la acest baiat, si pot spune ca si in ziua de azi, dupa atat timp care a trecut de cand noi am devenit un cuplu, eu simt acei fluturasi in stomac cand trebuie sa ma duc sa il revad sau cand vorbesc cu el la telefon. Ceea ce mi se pare frumos...
In fine, as mai putea scrie multe randuri pe acest subiect...la incheiere va spun ca m-am tuns scurt, asa ca tot se apropie vara si nu am mai fost de mult timp tunsa scurt, scurt. Sper sa va placa. Multi spun ca ma intinereste.
23 de ani...ma simt ciudat, dar nu la modul negativ.
Mi se pare ca am ajuns la aceasta varsta si nu am reusit sa duc la indeplinire nimic care sa conteze cu adevarat pentru mine. Pe plan profesional, nu pot spune ca sunt multumita. Nu simt ca am gasit o pasiune pentru care sa imi dedic cea mai mare parte a timpului si sa o fructific, ca sa iasa ceva bun din ea...Dar na, hai sa spunem lucrurilor pe nume. As putea spune ca sunt lenesa, dar simt ca nu e chiar atat...cred ca e mai degraba dezamagirea pe care o simt inauntrul meu, care nu ma lasa sa ma ocup de ceva constant...ma apuc de un lucru si dupa scurt timp, am si uitat de el...
As vrea sa pot fi mai hotarata, mai pozitiva. Sa nu ma mai afund in gandurile care ma macina...lipsa banilor, lipsa unui job placut, care sa ma faca sa cred ca voi putea sa avansez in viitor si nu raman intr-un punct mort, lipsa partenerului, care este in alt oras, destul de departe.
Eu sunt genul de persoana care, desi imi doresc sa ma descurc pe cont propriu, simt ca nu voi reusi, cu atatea ganduri care ma fac sa nu progresez. Imi doresc sa fiu cat mai aproape de partener, mi-as dori sa ne mutam impreuna cat mai repede, as face pasul asta chiar si acum, dar imi este teama ca nu voi gasi un job in orasul in care el locuieste.
Pot spune ca in perioadele in care ma duc la Cristi in vizita, cu cat stau mai mult, cu atat imi este mai greu sa plec. Si nu imi pot da seama de ce sunt atat de afectata, de ce nu pot fi ca alte persoane, sa ma gandesc ca, desi plec acum inapoi la treburile mele, voi veni iarasi, cat de repede, in vizita.
Toate trairile astea imi fac rau, ma consuma...ma gandesc doar la distanta care este intre mine si el...si daca v-as spune ca mai este aproximativ o luna pana implinim 7 ani de cand suntem impreuna...ce-ati mai zice despre mine? Ca nu sunt in toate mintile probabil...si ca dupa atat timp petrecut impreuna, ar fi trebuit sa fiu mai relaxata..as spune ca aveti dreptate, dar daca atunci cand vine vorba de alte lucruri, eu sunt destul de tare si nu ma consum aproape deloc, cand vine vorba de el, devin extrem de sensibila si ma inchid in mine pentru ca simt ca nu multe persoane ma pot intelege...Cristi nu cred ca ar putea sa inteleaga ce simt, pentru ca pe el nu l-am vazut sa se consume atat. Ce este drept, el este si baiat si la el sta altfel treaba cu emotiile interioare.
Am scris aceste randuri, pentru ca am simtit nevoia sa ma descarc, am tinut prea multe in mine, si imi este mai usor sa astern cuvintele decat sa le vorbesc.
Cred ca asta demonstreaza cat de mult tin eu la acest baiat, si pot spune ca si in ziua de azi, dupa atat timp care a trecut de cand noi am devenit un cuplu, eu simt acei fluturasi in stomac cand trebuie sa ma duc sa il revad sau cand vorbesc cu el la telefon. Ceea ce mi se pare frumos...
In fine, as mai putea scrie multe randuri pe acest subiect...la incheiere va spun ca m-am tuns scurt, asa ca tot se apropie vara si nu am mai fost de mult timp tunsa scurt, scurt. Sper sa va placa. Multi spun ca ma intinereste.
Comentarii
Trimiteți un comentariu